Aniri - o parte din mine

vineri, 20 martie 2015

demnitate, mandrie sau orgoliu?

trei termeni care adesea sunt confundati, insa intelesul fiecaruia este diferit ....

Demnitatea tine de onoare, de principii; fiecare din noi decide pentru sine ce este demn si ce nu. Demnitatea inseamna respect: in primul rand sa te respecti pe tine si apoi pe cei din jurul tau.
Mandria este un sentiment al demnitatii .... un sentiment de multumire, de bucurie, de satisfactie. Totodata, la polul opus, mandria poate fi o atitudine de superioritate, de maretie, ingamfare, fala etc.
Orgoliul se aseamana cu mandria .... o parere foarte buna (adesea exagerata si nejustificata) despre sine insusi. Orgoliul da nastere la ambitii pentru putere, dar inaspreste inima si ne impiedica sa ne iubim semenii.

Daca demnitatea si mandria pot fi educative, despre orgoliu nu se poate spune acelasi lucru. Primele doua pot influenta, mai mult sau mai putin, propria ta fire, in functie de ceea ce doresti si crezi ca este bine, demn, normal sau anormal. Orgoliul se bazeaza, in cea mai mare parte, pe parerile celorlalti sau pe ceea ce crezi tu ca gandesc ceilalti. Iar o personalitate bazata doar pe ideile altora nu este o cu adevarat o personalitate, ci doar o imitatie (una inselatoare).

Demnitatea este necesara oricaruia dintre noi. Ea ne invata ce inseamna sa ne respectam pe noi, sa-i respectam pe cei din jurul nostru, sa avem un stil de viata (al nostru) in armonie cu ceilalti. In ceea ce priveste mandria, aici trebuie sa fim mult mai atenti ... mandria este cu doua taisuri (unul pozitiv iar celalalt negativ). Legat de orgoliu, acesta nu ne este absolut necesar; daca te lasi stapanit de orgoliu, asta te va costa foarte mult in ceea ce privesc relatiile cu cei din jur, sanatatea, fericirea .... oare se merita!?

Intalnim la tot pasul oameni de tot felul .... de la cel mai bun pana la cel cu multe fete, cel ipocrit etc.; acest lucru se datoreaza societatii de astazi in care traim .... am ajuns sa traim intr-o lume rea, care ne influenteaza gandirea si vorbirea, care ne influenteaza dezvoltarea personalitatii. Multi dintre noi ajung sa aleaga calea ipocriziei, crezand ca in acest fel vor creste in ochii celorlalti, ca vor castiga putere etc. ... acestia isi ascund adevarata identitate din mandrie, din orgoliu, neincredere ....
Cu totii avem nevoie sa credem in ceva, sa credem in noi insine, dar in acelasi timp trebuie sa-i luam in calcul si pe cei din jurul nostru. Daca ajungem sa nu acceptam parerea celor din jur, nu am mai evolua .... ci am stagna. Asadar, un echilibru intre demnitate, mandrie si orgoliu, ne ajuta sa ne maturizam ....

dezamagirea

Cu totii am intalnit-o pana acum si o vom mai intalni de-a lungul vietii noastre. Nu cred ca este cineva care sa scape de o dezamagire.
Dezamagirile au un punct comun si anume, acela ca provin din asteptarile pe care le avem fata de noi insine sau fata de cei din jurul nostru. Dezamagirile nu pot fi mai mici sau mai mari ... o dezamagire ramane dezamagire.

De ce dezamagim?
Dezamagind pe cineva este cu mult peste a-i gresi; o greseala mai poate fi iertata (acum depinde si de greseala), insa dezamagirea poate distruge multe ... incepand cu increderea (care este cea mai importanta), respectul, chiar si iubirea. Fiecare greseala facute unei persoane din jurul nostru poate da nastere in subconstientul ei unei oarecare dezamagiri.
Putem evita situatiile in care dezamagim, prin simplu fapt de a ne asuma incompetenta neaprecierii a ceea ce avem in jurul nostru.

Putem inlocui dezamagirea cu aprecierea ..... dar asta tine de fiecare din noi ....